Atributii ale Consiliului

Consiliul UE este o instituţie al cărei rol este fundamental pentru Uniune, dar al cărui mod de funcţionare este mai puţin cunoscut publicului. Această ignoranţă ţine desigur de discreţia şi lipsa de transparenţă a lucrărilor sale dar, în egală măsură, şi de complexitatea rolului pe care el îl joacă în procesul decizional .
În timp ce Comisia Europeană este instituţia care reprezintă interesul european general, Consiliul de Miniştrii este reprezentantul intereselor fiecărui stat membru .
Atribuţiile Consiliului sunt definite, într-o manieră generală, de Tratatele constitutive şi sunt determinate de rolul acestuia în cadrul instituţional comunitar .
Art. 145 al TCE stabileşte că, pentru a garanta atingerea finalităţilor stabilite prin Tratat, Consiliul:
- coordonează politicile economice generale ale statelor membre;
- dispune de putere de decizie.
Potrivit art. 115 TCEEA „Consiliul va exercita competenţele sale şi îşi va exercita puterile, în condiţiile respectivului Tratat".
În esenţă, Consiliul coordonează activitatea statelor membre şi a Comunităţii. Puterile sale de coordonare şi decizie sunt însă limitate, la prima vedere, la politicile economice ale statelor membre fără să existe şi referiri explicite la capacitatea sa de a coordona celelalte instituţii comunitare sau alte politici. În orice caz, Consiliul îşi poate utiliza puterea de coordonare şi decizie în toate situaţiile prevăzute de Tratate.
Conform „puterii de decizie" a Consiliului, recunoscută în TCE şi TCEEA, acesta poate adopta:
- acte normative generale (precum Regulamentele);
- acte normative adresate statelor membre (Directive şi Decizii).

Serviciul juridic al Consiliului Uniunii Europene

Pentru a asista Consiliul in sarcina sa de a asigura calitatea redactarii actelor legislative pe care le adopta, serviciul juridic este responsabil cu verificarea, in momentul adecvat, a calitatii redactarii propunerilor si a proiectelor de acte, precum si cu formularea unor sugestii privind redactarea destinate Consiliului si organismelor sale, in temeiul Acordului interinstitutional din 22 decembrie 1998.

Comitetul reprezentantilor permanenti ai statelor membre

Comitetul reprezentantilor permanenti ai statelor membre (COREPER) isi are originea in delegatiile trimise la Bruxelles de catre statele membre in momentul in care tratatele au intrat in vigoare.
El a fost constituit in baza art. 16 al Regulamentului interior al Consiliului si a fost ulterior confirmat prin Tratatul de fuziune, care stipula, conform art. 4, că "un comitet format din reprezentantii permanenti ai statelor membre are sarcina de a pregati lucrarile Consiliului si de a executa mandatele care ii vor fi incredintate de catre acesta", dispozitie prevazuta si in Tratatul de la Maastricht in art. G-46.
COREPER este format dintr-o delegatie nationala compusa dintr-un reprezentant permanent cu rang de ambasador, de regula acreditat la Bruxelles, un adjunct cu rang de ministru plenipotentiar si dintr-un anumit numar de experti.

Secretariatul General al Consiliului

Consiliul este asistat de Secretariatul general, sub responsabilitatea secretarului general, care este asistat de un secretar general adjunct responsabil cu funcţionarea Secretariatului general. Secretarul general şi secretarul general adjunct sunt numiţi de Consiliu, hotărând în unanimitate.
Secretariatul general este implicat îndeaproape şi continuu în organizarea, coordonarea şi controlul coerenţei lucrărilor Consiliului şi a aplicării programului său anual. Sub responsabilitatea şi îndrumarea preşedinţiei, Secretariatul general asistă Consiliul la căutarea soluţiilor.

Sarcinile Presedintiei Consiliului Uniunii Europene

Presedintia este responsabila pentru aplicarea acestui regulament de procedura si asigura buna derulare a dezbaterilor. In acest scop, presedintia poate, cu exceptia cazurilor in care Consiliul decide altfel, sa adopte orice masura adecvata necesara pentru ca timpul disponibil in cursul reuniunilor sa fie folosit in cel mai bun mod posibil, in special:
(a) sa limiteze, pentru dezbaterea unui anumit punct, numarul de persoane din fiecare delegatie prezente in sala de reuniune si sa decida daca sa autorizeze sau nu deschiderea unei sali suplimentare;

(b) sa stabileasca ordinea in care se trateaza punctele si durata discutiilor care le sunt consacrate;

(c) sa organizeze timpul alocat pentru dezbaterea unui anumit punct, in special limitand timpul in care participantii pot lua cuvantul si stabilind ordinea interventiilor lor;

(d) sa solicite delegatiilor sa prezinte in scris propunerile lor pentru modificarea unui text in discuţie inainte de o anumita data insotite, daca este cazul, de o scurta explicatie;

(e) sa solicite delegatiilor care au pozitii identice sau similare privind un anumit punct, text sau parte a unui text să o aleaga pe una dintre ele pentru a exprima pozitia lor comuna in cadrul reuniunii sau in scris inainte de reuniune.

Presedintia Consiliului Uniunii Europene

Preşedinţia Consiliului este rotantă, ea fiind exercitată pe rând de fiecare stat membru, pentru o perioadă de câte şase luni, asigurându-se astfel o strictă egalitate între toate statele prezentate.
La origine, rotaţia se făcea în ordinea alfabetică a statelor membre, cu numele acestora scrise în ortografia naţională. Incepând cu momentul aderării Spaniei şi Portugaliei, la 1.01.1986, s-a prevăzut o primă perioadă de şase ani în care preşedinţia Consiliului să se schimbe în ordinea alfabetică şi o a doua perioadă în care ordinea alfabetică să fie inversată între grupuri de două state consecutive, astfel încât un stat membru care în prima perioadă de şase ani exercitase preşedinţia în primul semestru, în a doua perioadă să o exercite în semestrul doi.
În partea a doua a anului 2003 la preşedinţia Consiliului s-a aflat Italia, urmată în 2004 de Irlanda şi Olanda iar în 2005 de Luxembourg şi Marea Britanie. Conform Concluziilor întâlnirii miniştrilor de externe ai statelor membre UE, din 12 decembrie 2005, ordinea preşedinţilor este următoarea:
- 2006: Austria, Finlanda;
- 2007: Germania, Portugalia;
- 2008: Slovenia, Franţa;
- 2009: Republica Cehă, Suedia;
-2010: Spania, Belgia;
- 2011: Ungaria, Polonia;
- 2012: Danemarca, Cipru;
-2013: Irlanda, Lituania;
-2014: Grecia, Italia;
-2015: Letonia, Luxemburg;
- 2016: Olanda, Slovacia;
- 2017: Malta, Marea Britanie;
-2018: Estonia, Bulgaria;
- 2019: Austria, România;
- 2020: Finlanda.

Consiliului Afacerilor Generale şi Relatiilor Externe

In cazul Consiliului Afacerilor Generale si Relatiilor Externe, fiecare guvern va fi reprezentat la diferitele intalniri a acestei noi configurari de catre ministru sau secretar de stat la alegere.

Consiliul pentru afaceri generale si relatii externe se ocupa de urmatoarele doua domenii principale de activitate, pentru care tine reuniuni separate, cu ordini de zi separate si eventual la date diferite:

(a) pregatirea si asigurarea continuitatii reuniunilor Consiliului European, inclusiv coordonarea tuturor lucrarilor pregatitoare, coordonarea generala a politicilor, a problemelor institutionale si administrative, a dosarelor pe orizontala care afecteaza mai multe politici ale Uniunii si a oricarui dosar care i-a fost incredintat de Consiliul European, avand in vedere de normele de functionare ale Uniunii economice si monetare;

(b) toate actiunile externe a Uniunii, si anume politica externa si de securitate comune, politica europeana de securitate si de aparare, comertul exterior, cooperarea in vederea dezvoltarii si ajutorul umanitar.